Trambita piticului

Trambita piticului este ciuperca de padure comestibila si face parte din flora spontana. Forma ciupercii este cilindrica la baza si trece rapid in forma de palnie. Atunci cand este tanara, are marginea laminata catre exterior, iar la maturiate devine doar partial laminata. Trambita piticului nu are un sistem bine diferentiat de palarie si picior, motiv pentru care poate fi considerata o palarie imensa.

Trambita piticului se distinge prin aroma sa foarte puternica. Desi este usor de recunoscut, aceasta ciuperca este totusi dificil de observat in padure datorita culorii sale. Culegatorii de trambita piticului spun ca trebuie sa cauti mai curand dupa gauri negre in pamant decat dupa ciuperci. Aceasta ciuperca este inconfundabila datorita culorii de abanos pe care o are, cat si a formei.

Gustul ei este deosebit, oarecum dulceag parfumat, insa nu este specific. Trambita piticului are un miros foarte puternic, asemanator cu cel al caiselor. Carnea ciupercii este subtire si fragila si are o culoare gri-negricioasa. Ca si calitati nutritive, trambita piticului contine multe proteine si vitamina C.

Trambita piticului apare intotdeauna in grupuri de cel putin patru exemplare. Poate fi intalnita in paduri de foioase sau mixte, peste tot in emisfera nordica. De fiecare data este intalnita acolo unde cresc si muschi. Este gasita in padure incepand cu luna iunie si pana in noiembrie.

Are o calitate deosebita si se utilizeaza mai ales pentru a da gust mancarii. Modul recomandat pentru a gati trambita piticului este prin uscare si macinare. Poate fi adaugata in mai multe feluri de mancare, cum ar fi fasolea sau pilaful. De asemenea, poate fi preparata ca si sos pentru somonul gatit la cuptor sau pe grill. Vezi reteta aici!

Prin deshidratare, trambita piticului poate fi conservata timp indelungat, iar gustul si mirosul ei devin mult mai puternice, asemanatoare cu cele ale trufei.