Ghebele

Ghebele sunt ciuperci de padure comestibile si fac parte din flora spontana. Palaria lor este semisferica la inceput, iar la maturizare devine plata sau chiar adancita. Piciorul lor este cilindric, cu consistenta fibroasa in exterior si pufoasa ca un burete in interior. Beneficiaza de un inel care in partea superioara este alb si putin zimtat, iar in partea inferioara este galben deschis si are aspect lanos.

Baza ghebelor poate fi uneori negricioasa. Palaria lor are un colorit care variaza de la galben pe plopi, salcami si duzi, gri-albicios pe soc, maroniu pe stejari sau brun-roscat pe conifere.

Ghebele pot fi confundate cu Galerina mutabilis sau cu Armillaria tabescens, amandoua comestibile, sau cu Hypholoma fasciculare, ciuperca otravitoare si cu gust foarte amar.

Gustul lor este usor amarui, iar mirosul este placut. Carnea ghebelor este alba. Ca textura, palaria este frageda, in timp ce piciorul are o consistenta fibros-lemnoasa.

Ghebele cresc in grupuri foarte numeroase, ajungand uneori la sute de exemplare. Totusi, pot creste si solitare. Uneori cresc pe bucati de lemn uscat, pe trunchiuri de foioase sau chiar pe arbori verzi.

Predomina in padurile de foioase, dar nu lipsesc nici din cele de conifere. Apar in numar mare mai ales in luna septembrie, insa le putem gasi de-a lungul intregii toamne sau chiar la inceputul iernilor mai blande.

Ghebele sunt foarte apreciate din punct de vedere culinar. Pot fi preparate impreuna cu paste, ca tocanita sau cu maioneza. Deoarece cresc in grupuri numeroase, pot fi culese in cantitati mari si se preteaza foarte bine la conservare.

Au proprietati terapeutice importante, cum ar fi prevenirea infectiilor respiratorii si ale tractului digestiv. In plus, reduc simptomele hipertensiunii renale.

Prin deshidratare, ghebele pot fi conservate timp indelungat fara a-si pierde din proprietati si aroma.